Depresia la copil si adolescent

oDepresia in sine nu este o boala ci o tulburare psihic-comportamentala.

oDepresia la copii se traduce mai degraba printr-o manifestare pronuntata a tristetii. Cand vorbim de tristete ne raportam la apatie, lipsa de interes, retragere, plans dar in cazul copiilor lucrurile sunt mult mai complexe. Exista cateva particularitati specifice ale tristetii la copii.

o Depresia la preşcolari poate fi considerata o afecţiune aparte, una care poate ridica probleme părinţilor, cadrelor didactice si nu in ultimul rand copiilor, asemeni tulburarilor de atenţie si hiperactivitate (ADHD) sau tulburărilor de opoziţie sfidatoare (ODD).

Cauzele depresiei sunt urmatoarele:

o

• marginalizarea copilului printre membrii familiei sau ai grupului de joaca; 

o

• conflictele dintre parinti sau ceilalti membrii ai familiei; 

o

• atitudinea autoritara a parintilor fata de copii; 

o

• viciile parintilor (alcool, tutun, droguri); 

o

•  neglijenta din partea parintilor in ceea ce priveste problemele copiilor; 

o

• lipsa prietenilor de joaca; 

o

• izolarea fata de unii prieteni, fata de unele rude; 

o

• inadaptarea la mediul institutionalizat;  

o

• medicamentele, substantele toxice administrate accidental sau la intamplare. 

Simptomele depresiei sunt:

o

• tulburari alimentare (scaderea sau cresterea in greutate);

o

• incapacitatea de a se odihni poate sa se dezvolte ulterior probleme grave de sanatate;

o

• starea pesimista, nemultumirea continua, lipsa sperantei, a interesului si a dorintei de implicare, lipsa energiei si renuntarea la “lupta” contribuie substantial;

o

• performantele scad in toate domeniile;

o

• necontrolarea emotiilor poate duce spre izolare sau agresivitate, spre tulburari comportamentale fata de altii si fata de sine si in cazuri extreme spre ganduri sau tentative de suicid .

Caracteristici clinice în Tulburarea depresiva la prescolar

Caracteristice depresiei la copilul prescolar sunt urmatoarele simptome care reflecta tristetea: 

• apatia, refuzul alimentatiei, copilul refuza sa se joace; 

o

• plânge si tipa cu usurinta, este usor iritabil; 

o

• stagneaza în greutate, motivat sau nu de diaree, varsaturi sau inapetenta; 

o

• are uneori enurezis, encoprezis, dureri abdominale, diaree sau varsaturi; 

o

• copilul pare nemultumit, în nesiguranta si nefericit; râde si zâmbeste rareori; 

o

• adeseori are si usoare întârzieri în dezvoltare; 

o

• adesea jocul lui este distructiv, "arunca tot", rupe sau sparge si obiecte care nu-i apartin; 

o

• anamneza releva neglijare afectiva, lipsa unor îngrijiri adecvate sau abuz (fizic ,psihic sau sexual).

Recomanadari!!!

o

• Este necesara terapia si consilierea familiei.

o

• Daca parintele comunica, sustine si se ocupa de educarea si formarea copilului de la varste foarte fragede, tulburarile de comportament si depresiile pot fi evitate.

o

•  Atitudiniea familiei trebuie sa se schimbe.

o

• Mediul educational institutionalizat trebuie sa raspunda nevoilor individuale ale copilului si sa ii dezvolte laturi precum personalitatea, imaginatia, creativitate, sa ii formeze deprinderi motrice si mai tarziu sa il orienteze scolar si profesional.

o

• Terapia sa fie bazata pe tehnici de joc( parintii se joaca cu copii).
  
  
      Consilierea familiei constituie o prima etapa a tratamentului, importanta la copii.Familia instruita :
  o - va putea interveni pentru îndepartarea factorilor stresanti si care perturba emotional copilul;

  o- va invata sa-si depaseasca dificultatile ;

  o- va mentine un contact permanent cu educatorii, fiind atenti daca copilul a fost rasplatit pentru eforturile sale;

  o- psiho-educatia familiei este necesara atunci când unul dintre parinti este bolnav, iar daca în familie exista un grad crescut de "exprimare a emotiei", cu atmosfera tensiva, ostila, critica;

  o- va fi ajutata sa depaseasca impactul cu boala copilului;

  o- va fi ajutata sa-si gaseasca echilibrul;

  o- vor fi ajutati sa învete tehnici "de rezolvare a problemelor" si "modalitati de comunicare a emotiei" în 4 arii de abordare si anume: ascultarea activa;
  cum sa reactioneze în conditii de feedback negativ; cum sa reactioneze în conditii de feedback pozitiv;
  cum sa ceara schimbarea de comportament a altui membru din familie.

  
  

  
  
       De retinut!

  
  

  
  

  o      Reglarea emotionala este un proces de adaptare dinamica a reactiilor emotionale la situatiile de viata cotidiene.

  o      Relatia dintre parinti, educatori si copii este esentiala pentru reglarea emotionala la copii.

  o     Reglarea emotionala la copii se realizeaza:

  o - fie prin verbalizarea de catre adult,pe care o data cu dezvoltarea limbajului, copilul o va interioriza si va adopta;

  o- fie prin interactiunea cu ceilalti copii in cadrul jocului imaginativ(ex.jocul de-a medicul).

  
  

        Atunci cand observati aceste caracteristici comportamentale, emotionale la un copil si adolescent este bine sa solicitati ajutorul unui specialist. Multe probleme se pot rezolva daca sunt prevenite la timp.